Informații generale privind ciuma sau pesta

Ciuma este o boală contagioasă cauzată de bacteria Yersinia pestis. În ultimele câteva sute de ani, au existat trei pandemii cu rate ridicate de mortalitate. A lipsit din Europa de mai bine de 50 de ani, dar continuă să afecteze America, Africa și Asia. În România, nu au mai fost înregistrate cazuri de ciumă (pestă) de aproape două secole. Ultimul focar major și ultimele cazuri documentate pe teritoriul țării noastre au avut loc în timpul epidemiei din anii 1828–1830. Anterior acestei perioade, spațiul românesc a fost lovit de mai multe valuri devastatoare, cel mai faimos fiind „Ciuma lui Caragea” din 1813–1814.

Ce este ciuma și cum se transmite

Ciuma este o boală infecțioasă produsă de bacteria Yersinia pestis. Infecția poate fi transmisă prin înțepătura puricilor infectați, prin contact neprotejat cu țesuturi sau fluide provenite de la animale infectate ori prin inhalarea particulelor respiratorii provenite de la o persoană cu ciumă pneumonică. [3] Forma bubonică se manifestă frecvent prin febră și ganglioni limfatici măriți și dureroși. Forma pneumonică afectează plămânii și poate provoca febră, tuse și dificultăți de respirație, uneori cu spută cu sânge. Transmiterea ciumei pneumonice între oameni necesită, în general, contact apropiat și prelungit cu o persoană simptomatică. Boala poate evolua rapid, însă tratamentul antibiotic administrat precoce poate salva viața. [2, 3]

Manifestare:

Boala se manifestă cu simptome asemănătoare gripei, dar poate dezvolta ulterior diferite forme clinice:

Ciuma bubonică: Cea mai frecventă formă de ciumă, în care simptomele apar la 2 până la 6 zile după infectare, se manifestă prin inflamarea ganglionilor la nivelul pielii, în interiorul cavității bucale și în apropierea zonei inghinale. Dacă nu este tratată, rata mortalității este cuprinsă între 40% și 70%.
Ciuma pneumonică primară: Simptomele apar la 1 până la 3 zile după infectare, cu dureri în piept, producerea de mucus gros în plămâni, detresă respiratorie și deces în 24 de ore.
Ciuma septicemică: Simptomele apar la 2 până la 6 zile după infecțare, se manifestă prin infectarea sângelui care duce la infecția altor organe. Fără antibiotice, această boală este aproape întotdeauna fatală.

Rezervor:

Rezervoarele naturale pentru ciumă sunt rozătoarele, care în mod normal au o evoluție asimptomatică a infecției. Specii de rozătoare și alte mamifere pot acționa ca gazde de multiplicare care dezvoltă boli grave și mor de ciumă, crescând viteza de transmitere. Șobolanii negri Rattus rattus sunt cunoscuți ca intermediar între rezervorul natural și oameni.

Gazdele naturale pot rămâne infecțioase pentru o lungă perioadă de timp, dar rozătoarele peridomestice mor de obicei rapid și sunt infecțioase în perioada în care sunt bolnave.

Mod de transmitere:

Transmiterea între rozătoare are loc prin mușcături de purici infectați, iar acesta este, de asemenea, cel mai frecvent mod în care oamenii sunt infectați, ceea ce duce la ciuma bubonică.

Transmiterea de la om la om este rară în cazul ciumei bubonice, cu excepția cazului în care densitățile de purici (umani) sunt foarte mari. Ciuma poate fi, de asemenea, dobândită de prădători sau de oameni prin ingerarea de carne contaminată de rozătoare infectate.

Ciuma pneumonică primară apare în urma inhalării de picături infecțioase, produse de alți pacienți sau de gazde accidentale care au dezvoltat ciuma pneumonică (de exemplu, pisici care vânau rozătoare infectate). Oamenii cu ciumă pneumonică sunt cei mai infecțioși în ultimele ore înainte de moarte și pot apărea epidemii cu răspândire rapidă cu transmitere de la om la om.

Mod de prevenire:

Ciuma poate fi evitată prin reducerea contactului cu rozătoarele sălbatice și cu puricii acestora, fie prin protecție personală, fie prin asigurarea salubrității mediului înconjurător, inclusiv prin controlul rozătoarelor și al puricilor.

În focarele naturale, trebuie instituite programe de monitorizare, astfel încât controlul să poată fi inițiat cu promptitudine.

Personalul medical trebuie să poarte mănuși și măști atunci când oferă îngrijiri medicale pacienților cu ciumă. Nu există un vaccin aprobat, dar antibioticele pot fi utilizate ca profilaxie.

Diagnostic:

Diagnosticul pentru ciumă se face prin izolarea și identificarea bacililor Yersinia pestis în probele clinice sau printr-o modificare diagnostică a titrurilor de anticorpi în probele de ser pereche.

Tratament:

Ciuma poate fi tratată cu antibiotice. Printre antibioticele recomandate pentru tratamentul ciumei pneumonice se numără gentamicina și unele fluorochinolone, precum ciprofloxacina sau levofloxacina. Tratamentul trebuie început cât mai rapid, la suspiciunea clinică, fără a aștepta confirmarea de laborator. Alegerea antibioticului și a modului de administrare aparține medicului, în funcție de forma și gravitatea bolii și de particularitățile pacientului. Nu se recomandă automedicația.

Pacienții cu ciumă pneumonică trebuie izolați, iar contactele acestor pacienți trebuie urmărite și tratate cât mai curând posibil. În cazul unui focar mare, a fost sugerată distribuția în masă a ciprofloxacinei.

ECDC precizează că boala poate fi tratată eficient cu antibiotice disponibile în Uniunea Europeană.

Informare privind suspiciunea de ciumă pneumonică din Federația Rusă

Informații publice disponibile la 8 octombrie 2026

Situația raportată

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) au comunicat despre decesul unei angajate a Institutului de Cercetare Anticiumă din Irkutsk, Federația Rusă, după spitalizare pentru pneumonie severă. Primele informații din presă, apărute la 2 octombrie 2026, au ridicat suspiciunea unei ciume pneumonice și a unei posibile expuneri în laborator. Aceste ipoteze nu trebuie considerate confirmate. [1, 2]

În comunicarea din 7 octombrie, OMS a precizat că autoritățile ruse au raportat că nu au fost înregistrate recent cazuri de ciumă în regiunea Irkutsk și că aproximativ 200 de contacți au fost plasați în carantină. OMS a solicitat detalii suplimentare despre testele efectuate, starea contacților și motivele măsurilor de sănătate publică. De asemenea, a cerut verificarea informațiilor din presă privind un al doilea angajat cu pneumonie de cauză neprecizată. La acea dată, OMS nu dispunea de suficiente informații pentru o evaluare completă a riscului. [1]

Ce indică informațiile disponibile

Conform comunicării ECDC din 6 octombrie 2026, pe baza informațiilor limitate disponibile la acel moment, nu existau raportări de cazuri secundare și nici dovezi de transmitere susținută de la om la om. ECDC urmărește evenimentul în colaborare cu OMS Europa. [2]

Informațiile publice disponibile nu permit prezentarea evenimentului drept un focar confirmat de ciumă. Absența dovezilor de transmitere susținută este un element relevant pentru aprecierea situației, dar incertitudinile privind cauza îmbolnăvirii și rezultatele investigațiilor trebuie păstrate explicit. Această informare nu reprezintă o evaluare completă a riscului pentru România. [1, 2]

Recomandări pentru populație și călători

Pentru persoanele care călătoresc în zone în care ciuma este prezentă la animale, măsurile de prevenire includ evitarea contactului cu rozătoarele și cu animalele bolnave sau moarte, precum și protecția împotriva puricilor, inclusiv utilizarea repelentelor conform instrucțiunilor produsului. [3, 4]

Apariția febrei, a ganglionilor dureroși sau a simptomelor respiratorii după o posibilă expunere necesită evaluare medicală urgentă. Comunicați medicului locurile și datele călătoriei, contactul cu animale și orice contact apropiat cu o persoană bolnavă. Călătoria în sine nu stabilește diagnosticul; acesta necesită evaluare clinică și investigații de laborator. [3]

În cazul simptomelor respiratorii după o posibilă expunere, limitați contactul cu alte persoane și purtați o mască până la evaluarea medicală. Pentru dificultăți importante de respirație sau deteriorare rapidă a stării generale, apelați 112 și menționați posibila expunere. Tratamentul și eventuala profilaxie antibiotică se stabilesc medical; nu luați antibiotice din proprie inițiativă. [2, 3]

Urmăriți comunicările oficiale ale autorităților de sănătate publică. Informațiile privind acest eveniment pot fi revizuite pe măsură ce sunt disponibile rezultate suplimentare ale investigațiilor.

Surse: